Acum un an, când dl CristianVasile publica în SMIC recenzia sa necruţătoare la notele lui Dudu Velicu[1], iar eu mă gândeam să-i răspund, Mona Muscă era încă un reper moral pentru mine şi alţii ca mine, care îi ţineam strâns pumnii în lupta intransigentă cu Securitatea.
Cea de-a doua critică, în ordinea importanţei, a domnului CristianVasile vizează conţinutul textului de prezentare de pe coperta a patra a volumului.
Altfel spus, domnul Vasile consideră că a-l aprecia pe Dudu Velicu drept „bun cunoscător al oamenilor şi situaţiilor” din BOR, dotat cu „spirit de observaţie” şi cu „ironie fină şi acidă”, amintind de stilul (sublinierea noastră) lui Constantin Argetoianu, înseamnă pur şi simplu că editorii se lansează în „afirmaţii controversate”.
Feeds |
Contact